1.CATEDRALA ARHIEPISCOPALĂ „SFINȚII APOSTOLI PETRU ȘI PAVEL”

Biserica monumentală a fost contruită între anii 1884–1885 de statul român, după planurile arhitecților Alexandru Orăscu și Carol Benesch, în stil neobizantin, din cărămidă presată. Construcția se impune prin monumentalitatea fațadei și prin turnul înalt de 35 m. De remarcat sunt cele două fresce care „tronează” la intrarea în Catedrală și care înfățișează în detaliu Raiul și Iadul. În 1885 construcția a fost recepționată, însă doar provizoriu, din cauza picturii nu tocmai conforme cu canoanele bisericești, care a trebuit să fie refăcută.

Sfințirea a avut loc la 22 mai 1895, fiind inițial biserică parohială, iar din 1925 până în 1950 a funcționat drept catedrală a fostei Episcopii a Tomisului.

Bombardamentele sovietice din 1941 au afectat grav altarul, catapeteasma și pictura, care au fost parțial distruse. Între 1946-1950 au fost efectuate lucrări de reconstrucție și de refacere a picturii. Pe lângă elementele iconografiei bisericești tradiționale, noua pictură cuprinde scene şi figuri consemnate de tradiţia creştină, momente istorice legate de viaţa creştină a Dobrogei. Catedrala a fost resfințită în 1951 de către PF Iustinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și de PS Chesarie Păunescu, Episcopul Dunării de Jos.
În decembrie 2001, Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a fost declarată biserică arhiepiscopală cu caracter mănăstiresc. De atunci, slujbele sunt oficiate de două ori pe zi, dimineața și seara, de călugări care locuiesc în Palatul Arhiepiscopal aflat lângă catedrală.

2. BISERICA GREACĂ „SCHIMBAREA LA FAȚĂ” (METAMORPHOSIS)

Ridicată în stil neoclasic de către comunitatea elenă din Constanța, după aprobarea primită din partea sultanului Abdul Azis, cu condiția de a nu fi mai înaltă decât orice geamie din oraș și de a fi amplasată cât mai departe de cartierul turcesc, biserica poartă hramul „Metamorphosis”, în limba greacă însemnând „Schimbarea la față”. Construcția lăcașului de cult a început în 1862 și s-a încheiat în 1867, materialele folosite fiind cărămida și piatra naturală. Stâlpii de susținere de la interior sunt din lemn de cedru, podeaua este acoperită cu marmură adusă din Grecia, iar  pentru protejarea ușilor și ferestrelor neboltite s-a folosit fier forjat. Interiorul Bisericii are aspect de sală, cu înălțime egală, împărțită prin stâlpi cu capitel care sprijină o arcadă și se  remarcă  cele patru  policandre cu cristale de Murano și sfeșnicele din argint aduse de la Constantinopol. Pictura a fost realizată în ulei de către un pictor de la Muntele Athos, dar s-a deteriorat din cauza fumului de lumânări și a fost refăcută în perioada 1988-1989 de pictorul Nicolae Radu.
Până în 1948, slujbele au fost oficiate de preoți greci, după această dată fiind înlocuiți de preoți români, ca urmare a scăderii numerice a comunității elene. În 1974, comitetul elen care administra Biserica a solicitat trecerea acesteia în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române.

3. MOSCHEEA „CAROL I”

Marea moschee „Carol I” este prima clădire cu elemente de beton armat din România, ridicată la inițiativa regelui Carol I, în semn de omagiu pentru comunitatea musulmană din Constanța. Aceasta înfrumusețează zona veche a orașului prin poziția și înălțimea minaretului.

Ansamblul cuprinde un corp central masiv, de circa 450 mp, cu o cupolă imensă și un minaret înalt de aproape 50 m. Pentru construcție au fost folosite piatra și cărămida, iar pentru cupolă și minaret betonul armat, o inovație absolută pentru România acelor ani.

Interiorul sălii de rugăciune este sobru, dominat de culorile albastru de cobalt, verde, ocru deschis și roșu și adăpostește o frumoasă pictură murală. Pardoseala este acoperită de un covor impresionant, cu o suprafață de 144 mp și o greutate de 490 de kg, cel mai mare covor oriental din Europa.

Ușa de la intrare, lucrată din marmură neagră cu elemente de bronz, face legătura între curte, holul de la intrare care conduce spre minaret și zona de rugăciune. Minaretul, construit în stil maur, are o înălțime de 47 m, ziduri groase de 20 cm, iluminate de ferestre înguste. Urcând cele 140 de trepte în spirală ale minaretului se ajunge într-un balcon circular, de unde muezinul anunța începutul rugăciunii. Balconul aflat la 40  de metri înălțime oferă o panoramă deosebită asupra întregii zone vechi a orașului Constanța.

4. BISERICA ARMENEASCĂ „SFÂNTA MARIA”

Veche de aproape 140 de ani și folosită inițial ca școală pentru copiii comunității armene, biserica cu hramul „Sfânta Maria” este ctitoria unui membru al acestei comunități, Nazaret Torosian. În 1990, clădirii i s-a adăugat o clopotniță dreptunghiulară, specific armenească, realizată după proiectul arhitectului Dan Rusovan. La interior, pereții nu sunt pictați, ci sunt acoperiți cu icoane de mari dimensiuni, multe realizate de pictorul Haig Azarian. Spațiul este definit de largi arcade, vitralii specifice artei medievale armenești și un altar deschis.
Biserica este situată pe malul mării, iar slujbele de aici se oficiază în limba armeană clasică. Etajul este amenajat ca sală de rugăciuni, iar parterul adăpostește birourile și sala parohială.

5. BISERICA CATOLICĂ „SFÂNTUL ANTON DE PADOVA”

Biserica Catolică din Constanța este dedicată Sfântului Anton de Padova, marele făcător de minuni invocat de catolici. Lăcașul de cult a fost construit în stil romanic, specific secolului al XIII-lea, după planurile şi sub îndrumarea arhitectului Romano de Simon din Bucureşti, pe locul unei vechi bazilici care devenise neîncăpătoare pentru populația catolică a orașului. Zidăria este realizată din cărămidă aparentă, la exterior și interior, iar acoperișul din olane turcești, în prezent din țiglă.
Deși clădirea este impozantă, lucrările au durat doar 9 luni. Ele au început în aprilie, după Paște, iar în decembrie 1938 a avut loc prima slujbă în biserică. Ctitorul Bisericii Catolice „Sfântul Anton” din Constanța a fost părintele Emanoil Kreis, care a organizat un concert de binefacere cu donații pentru a reuși să strângă banii necesari ridicării lăcașului de cult.  El a convins-o pe Regina Maria să patroneze concertul și a adus o solistă de la Scala din Milano. Altarul  Bisericii Sfântul Anton este construit în 1984, în formă de bar. Un moment important în cadrul Bisericii este sărbătoarea Sfântului Anton, cunoscută și sub denumirea de „sărbătoarea crinilor”, celebrată în fiecare an pe data de 13 iunie.

6. SINAGOGA AȘKENAZĂ

Construită în stil maur după planurile arhitectului Anghel Păunescu, reflectând şi o oarecare influenţă arhitecturală caldeeană, sinagoga păstrează urmele unui trecut trist. Clădirea a fost construită de comunitatea evreiască, care în jurul anilor 1900 desfășura importante activități comerciale în orașul Constanța. În perioada de prigoană a evreilor, din cel de-al Doilea Război Mondial, sinagoga a servit drept depozit pentru armata germană care își adăpostea acolo muniția, alimentele neperisabile și hrana pentru cai, destinate trupelor aflate pe frontul de Est. După anul 1944, sinagoga a fost reabilitată aproape în întregime și a fost  redată circuitului religios și comunității evreiești, însă reîntoarcerea multora dintre evrei în Israel a făcut ca cea mai mare parte a vestigiilor comunității din oraș să rămână într-o stare avansată de degradare.

7. BISERICA BULGARĂ „SFÂNTUL NICOLAE”

La sfârșitul secolului al IX-lea exista în oraș o importantă comunitate bulgară, care a depus lungi și anevoioase eforturi pentru a putea ridica o biserică în vechiul cartier bulgăresc al orașului. Biserica a fost construită în zona peninsulară a orașului, în stil arhitectonic neobizantin, dar păstrând și liniile stilului românesc, cu inscripții în limba bulgară și pictură în frescă executată de Ioanid Bătrânul. Ca urmare a reducerii comunității bulgare din Constanța, din anul 1940 biserica a fost o vreme cedată cultului evanghelic și pictura a fost acoperită. În 1941, bombardamentele sovietice au afectat catedrala episcopală din oraș, iar micuța biserică „Sfântul Nicolae” a funcționat câțiva ani pe post de catedrală. Apoi, între 1961-1987, a devenit refugiu și loc de rugăciune pentru un mic grup de germani dobrogeni lutherani, iar slujbele ortodoxe se țineau doar pe 6 decembrie, cu ocazia hramului. Abia în 1987, biserica a fost preluată de Episcopia Tomisului și redată credincioșilor ortodocși. În aceestă perioadă au avut loc lucrări de refacere a picturii bisericii de către Ion Musceleanu, iar textele în limba bulgară au fost înlocuite cu inscripții în limba română. În 1998, a fost restaurată fresca de către pictorii Mihail Fordea și Florin Vlad din București.

8. GEAMIA HUNKIAR

Geamia Hunkiar este cel mai vechi edificiu de cult musulman din oraș. Construcția, ctitorită de sultanul Abdul Azis, a început în 1861 și a fost dată în folosință în anul 1869. Geamia este realizată în stil arhitectonic maur, din piatră cioplită de meșterii pietrari turci. Acesta este un edificiu simplu, alcătuit dintr-un corp principal de forma pătrată, care adăpostește sala de rugăciune. Intrarea este flancată de coloane și un portic din piatră și marmură, iar în partea stângă, pe o placă tot de marmură, se află monograma sultanului Abdul Aziz. Zidurile din piatră, cu grosimi de până la 85 cm, au pe laterale ferestre mari. Acoperișul în patru ape este realizat din olane. Minaretul sobru, fără lumină naturală, în stil maur, are o înălțime de 24 m și a fost ridicat din piatră recuperată de la zidurile antice ale Tomisului. 

În 1941 bombardamentele aviației sovietice au avariat grav geamia, iar în 1942, primarul Constanței, colonelul N. Oprescu, a cerut demolarea edificiului, pretextând avarierea lui în timpul bombardamentelor.

În timpul regimului comunist, între anii 1956-1958, zidurile, acoperișul și minaretul au fost refăcute, dar fără ca geamia să fie deschisă și redată rugăciunii. Abia după 1989 a fost redeschisă cultului.